18_Eroarea preşedintelui Constantinescu

"22" –Nr.42 (400)- 21 - 27 Octombrie 1997

Eroarea preşedintelui - Andrei Cornea

Intervenţia neaşteptată în favoarea revoluţionarilor a preşedintelui Constantinescu a avut de ce să uimească. .... Mai întâi, din pundt de vedere tactic, intervenţia şefului statului a făcut manifest ceea ce - adevărat - se ştia oricum: anume că politica "mare" se face la Cotroceni şi că primul- ministru este mai degrabă un executant al deciziilor preşedintelui.

... Obligându- l pe dl. Ciorbea la o retragere (unii vor spune la o cedare), Emil Constantinescu a plasat guvernul într- o situaţie neplăcută şi jenantă, de a retrage proiectul amendării Legii 42 din procedura de urgenţă, ceea ce echivalează cu o amânare a votării sale pe termen nelimitat. Reacţia intempestivă a dlui. Traian Băsescu, critic la adresa preşedintelui şi susţinând poziţia iniţială a guvernului şi a premierului, mi se pare atât firească, cât şi plină de demnitate.

... Aşadar, în loc să calmeze, intervenţia prezidenţială a creat noi conflicte. În sfârşit, trebuie evocată şi latura morală a proiectului de amendare. Se ştie foarte bine câte ilegalităţi s-au produs la umbra binevoitoare a Legii 42, ceea ce a adus un nemeritat discredit asupra adevăraţilor revoluţionari. Dar dacă îi exceptăm pe răniţi şi pe urmaşii celor ucişi în revoluţie, nici participanţii autentici nu au dreptul să pretindă vreun avantaj material. Di acest punct de vedere, a invoca exemplul veteranilor de război - aşa cum a făcut- o Dan Iosif - este fals: căci veteranii, ca orice soldaţi, au participat la război la ordin, obligaţi. De aceea societatea este îndreptăţită să le acorde anumite avantaje, deoarece, tocmai ei şi nu alţi cetăţeni au fost siliţi să lupte pe front. Ceea ce se recompensează astfel nu este eventuala lor bravură, ci situaţia de constrângere, de nelibertate plină de riscuri în care s- au aflat tocmai ei, spre deosebire de alţii. Dimpotrivă, revoluţionarii - mă refer la cei autentici - şi- au asumat liberi şi neconstrânşi riscul şi au făcut- o - se poate presupune - pentru altceva decât pentru scutiri de impozite şi terenuri. Societatea nu are nici o datorie faţă de cei care au riscat neconstrânşi şi în libertate, căci altminteri ar trebui să- i scutim de impozite şi pe cei care au ales o meserie periculoasă, ori pe cei care au investit nechibzuit.

Cred, prin urmare, că intervenţia preşedintelui Emil Constantinescu a fost o eroare.

... A dorit, poate, şi să apară din nou drept un conciliator şi un moderator al tensiunilor şi conflictelor, un "preşedinte al tuturor românilor", situat deasupra partidelor, dar atent la suferinţele unor cetăţeni aflaţi în greva foamei. În sfârşit, cred că preşedintele nu a dorit ca, la apropierea lui decembrie, să se spună că tratează cu neglijenţă pe cei direct asociaţi cu sursa principală de legitimitate politică a actualei Românii.